Poezie Nichita Stănescu

N-am fost suparat niciodata pe mere ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze, pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari. Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile s-au suparat deodata pe mine. Iata-ma dus la tribunalul frunzelor, la

A venit îngerul şi mi-a spus: – Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau lătrătoare. – Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat

Suna a lacrima de mama cind dai cu pumnul in pieptul unui soldat, ramine strivita si albastra si orfana ceroaica ce ne-a minunat. Ramine pustie si ramine livida singeroasa noastra moarte timida. Ramine fara de lume lumea ce mai ramine.

I Din nou mă sprijin numai de cuvinte Nu e nici o muzică să izbucnească din osul nimănui Şi nici sufletul nu are în sine liniştea potrivită orelor fericite legănate în adaosul de alcool blând. Şi nici prietenul cel puternic

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă, În lipsa mea ea se gândeste numai la mine, ea cea mai dragă şi cea mai aleasă dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singurătate ea stă şi spală tot timpul

Brusc, pasărea a murit în zbor; ca o pupilă piezişă taie un nor. Şterge cu aripa flască steaua verde gata să nască. Suna murdar şi greoi prin aripa ei, aerul a noroi. Cade din ce în ce mai încet spre

Învins în afară, Evul mediu s-a retras în chiliile roşii şi albe ale sîngelui meu. În catedrala cu pereţi pulsînd, s-a retras, zvîrlind şi absorbind credincioşii întruna, într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă, hrănindu-se cu mari bucăţi de lună, în

“Traiesc in numele pasarilor, Dar mai ales in numele zborului. Cred ca am aripi, Dar ele nu se vad.”

Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli şi plouă mărunt, şi nu pot să aleg pe nici unul şi-n aşteptare-nlemnesc, idolii-n ploaia măruntă, Eu stau şi nu pot să aleg între două

Mie mi se poate da numai ceea ce pot uita. Sunt chinuit de zei pentru că ei nu-mi încredinţează propria-mi suferinţă, – ci lipsa ei, cunoscând că am avut-o, adică. Uitarea ei, neaducerea chiriaşă de aminte a locurilor şi a