Poezie Nichita Stănescu

Mi-am îngropat cuvintele de dragoste în pământ și beregata mi-am spânzurat-o de gât. Precis că sunt un sfânt și numai atât. Cele două picioare nici nu le mai simt și nici tâlpile cu care merg mereu. E absolut sigur că

El era un singur ochi peste tot, o singură gură de jur împrejur, un singur piept peste tot, o singură frunte de jur-împrejur. El era blestemat, de Fatum era blestemat. Sub coasta unică avea două inimi două inimi, două inimi,

Mi-aduc aminte, căzusem de pe cal, și stam în iarbă înroșit, ca o făptură de oval și de furnici călătorit. Durerea mea era un principat, o țară putredă, nevorbitoare, fostul meu ochi era palat, inima mea, un negru soare. Mi-aduc

Ceață deasă, luminiscentă, compactă, nu-mi văd nici mâinile, ceată umedă, vâscoasă, șerpuitoare, nu se văd nici măcar țăranii, nu se aud nici măcar caii, nici măcar lătrăturile de câine. Privirea dă ocol albului ochilor, alunecă pe iris înapoi în pupile,

Mai singur sunt ca niciodată singur n-am ramură cu umbră și n-am rădăcini iubito, sunt ca un butuc pe care un călău retează scurt gâturile păsărilor migratoare. Mă voi înroși de sângele lor nezburat și voi striga cât strigă un

– Ce e cu tine, m-a întrebat el – mi-e altceva – ți s-a făcut de plop, ți s-a făcut de iepure ți s-a făcut de șoarece, de taur, de muscă – nu, nu, mi s-a făcut de altceva –

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru, ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul, ştim cel mai bine legea şi mersul înainte, suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte. Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine dacă el

Nu cum sunt eu sunt eu Ci cum eşti tu sunt eu Un fel de tu sunt eu Pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.

Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea Cerul a obosit deasupra ta Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa de pleoapă, strânge-le Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi de parcă-ar vrea să vă priviţi unul altuia, sângele

Numărătoarea începe cu doi. Unul nu este numărabil Plouă Doamne şi transformi în noroi sufletul meu de câmp arabil Numărătoarea începe cu doi Unul nu este şi nici nu există Pământ amestecat cu apă, noroi se numeştre cu vorba cea