Traficul de organe
de Gugu Petru Adrian
Niște bestii fără suflet
Umblă seara-ntr-o mașină
Căutând copii pe stradă
Să-i răpească fără milă.
Acești oameni fără școală
Se numesc și traficanți,
Niște scârbe ordinare
Ce trebuie condamnați.
Vând copii ca pâinea caldă
Neștiind ca Dumnezeu
Tot îi va vedea odată
Și vor fii supuși la greu.
Pentru o mie de lire
S-ar vinde chiar și pe ei,
Și-ar trăda chiar și poporul
Pentru 500 de lei.
Îi atrage pe copii
Cu un suc și-o ciocolată,
Iar în schimb copiii noștri
Le vor cădea-n mâini ca pradă.
Au vândut copii cretinii
Plâng familii după ei,
Vând organe pe alese
Inima? 5000 de lei.
Parintii își caută fiii
Cu gândul că-i vor găsi,
Neștiind că-au fost vânați
De acele specii vii.
Părinții îndurerați,
Tot își caută copilașii,
Neștiind că nu-i mai văd
Nu mai vor sa facă alții.
Voi ființe fără suflet,
Veți fii pedepsiți la greu,
Nu de mine, nu de alții
Ci de bunul Dumnezeu.