Acasa nimanuia mi-am culcat
fluturele si paianjenul.

Nu va mai inmultiti, – am strigat la ei,
hraniti-va cu raze!

Fluture tu, sa visezi ovale!
Paianjane tu, sa visezi cifra sapte!

Acasa nimanuia mi-am pus
stele verzi ale durerii, in durere,
si aerul pe care-l mai am ,
In respiratia pietrelor, l-am pus.

Mi-e caine de pisica
si atat de cald de inghetare,
cum nu mi-a fost niciodata!

Acasa nimanuia
m-am stres pe mine insumi
cu un burete taios.

Acasă nimanuia – Nichita Stănescu