Mă culcasem lîngă glasul tău
Era tare bine acolo, şi sînii tăi calzi
îmi păstrau tîmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai
Poate crengile şi apele
ce ţi-au legănat nopţile
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai.
Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
şi tu nici nu mă ştiai
Nu-mi mai amintesc de ce plîngeai
Poate doar aşa de tristeţea cîntecului
Ori poate de drag
şi de blîndeţe
Nu-mi mai amintesc de ce plîngeai
Mă culcasem lîngă glasul tău
şi te iubeam
Amurg – Nichita Stănescu