Mă culcasem lîngă glasul tău
Era tare bine acolo, şi sînii tăi calzi
îmi păstrau tîmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai
…Poate crengile şi apele
ce ţi-au legănat nopţile
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai.

Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
şi tu nici nu mă ştiai

Nu-mi mai amintesc de ce plîngeai
Poate doar aşa de tristeţea cîntecului
Ori poate de drag
şi de blîndeţe…
Nu-mi mai amintesc de ce plîngeai

Mă culcasem lîngă glasul tău
şi te iubeam…

Amurg – Nichita Stănescu