Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am văzut că-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, că până la tine-nţelesul lor n-a mai ajuns, în noapte-am ieşit. Crezusem, vai, cu tărie că niciodată sfârşit nu va fi. Ţi-am spus uneori: ia
Cresc amintirile – Lucian Blaga
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbor numele cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. Așa îți tai tu copilo numele în inima-mi supusă
Cuvântul din urmă – Lucian Blaga
Arendas al stelelor, străvechile zodii mi le-am pierdut. Viaţă cu sânge şi cu poveşti din mâini mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păseri cine mă apără? Drumuri m-au alungat, De nicăieri pământul nu m-a
Daţi-mi un trup, voi munţilor – Lucian Blaga
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup, şi totuşi flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet ce-l port. Daţi-mi un trup, voi munţilor, mărilor, daţi-mi
Din cer a venit un cântec de lebădă – Lucian Blaga
Din cer a venit un cântec de lebădă. Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu. Călugării şi-au închis rugăciunile în pivniţele pământului. Toate-au încetat murind sub zăvor. Sângeram din mâni,
Din părul tău – Lucian Blaga
Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată de-un val prin care nu putem străbate cu privirea, păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în părul tău, eu, ameţit de valurile-i negre
Dorul – Lucian Blaga
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine!” Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş
Drumeţie – Lucian Blaga
Popas în iarbă de neuitat. C-o sărutare, pe-a vieţii măsură, îmi stingi în gură toate numele ce din alean ţi-am dat. Pornim pe urmă iar ca două vârtejuri de vară pe drum. Ne suntem dar pentru dar şi nu ne
Ecce tempus – Lucian Blaga
Numai in arbori inelele anilor mereu se largesc. In trupul meu timpul sporeste subtire de la o zi mai firav – la alta, subt crugul ceresc. Tinere sunt inca, tinere toate popoarele – Eu, fiul lor, cit de batrin! Muntii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu