Zburau berze pe lunci printr-un gând
cu sufletul lor de aripile lor atârnând.
Zburau spre zările zburătoare din gând
deasupra valurilor de mări atârnând.
Şi toate ieşeau una câte una din gând
schimbându-se una câte una în cuvânt
într-un cuvânt pe care-l ţineam în gând
într-un cuvânt pe care sufletul mi-era atârnând.
Cântec (4) – Nichita Stănescu