Cântec de iarnă – Nichita Stănescu

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?

Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna…
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna

Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu țoatele, oarbe-n cautătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
sa m-adun, să mă-ntorc și să vin iar la tine:
– “Na un măr!”… și atât.

Joi 1 Noiembrie 1956
(Poezia apare cu titlul “Requiem” și cu mici schimbări de ortografie în
“Tribuna”, nr. 12, 22 martie 1957 – n.e.).