Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic, Privind cu veselie cum soarele răsare, Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare, Privind cu jale lungă cum soarele apune… Aşa şi el apus-a din zile mari şi
Oda ostaşilor români – Vasile Alecsandri
Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte! Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au
Pe mare – Vasile Alecsandri
Ah! viaţa pentru mine, Scump înger! fără tine Nu are nici un bine, Nu are nici un dar. În cer fie lumină, Sau nori, sau noapte lină, Sufletul meu suspină, Suspină cu amar! Oricare nălucire L-a omului simţire Aduce-nsufleţire Cu
Bradul – Vasile Alecsandri
Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Printre negură se pierde Ca o fantasmă geroasă, Şi priveşte cu-ntristare Cum se primblă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu şapte cojoace. El se scutură şi zice: “În zadar
15 mai 1848 – Vasile Alecsandri
Fraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie! Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră Românie! Azi e ziua de-nviere a românului popor, Care singur îşi urzeste dulce, mândru viitor. Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată; Priviţi soarele ce-aruncă o lumină
Adio – Vasile Alecsandri
De-aş trăi cât lumea-ntreagă, Gândul meu la tine, dragă, Vecinic, vecinic va zbura, Ş-orice e mai sfânt în mine, Dulce înger! pentru tine, Pentru tine-1 voi păstra. Cea mai blândă-a mea gândire, Cea mai gingaşă simţire, Cel mai falnic dor
Adio Moldovei – Vasile Alecsandri
Scumpă ţară şi frumoasă 0, Moldovă, ţara mea! Cine pleacă şi te lasă E pătruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tău sân ca într-un rai, Dulce-i viaţa de la tine Ca o dulce zi de mai!
Andrii-Pop – Vasile Alecsandri
Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi noapte, de călare, Trage bir din drumul mare,
Baba Cloanţa – Vasile Alecsandri
Şede baba pe călcâie În tufărul cel uscat, Şi tot cată ne-ncetat Când la luna cea bălaie, Când la focul cel din sat. Şi tot toarce cloanţa, toarce, Din măsele clănţănind Şi din degete plesnind. Fusu-i repede se-ntoarce, Iute-n aer
Bărăganul – Vasile Alecsandri
Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător. Pustietatea goală sub arşiţa de soare În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu