Un vânt de seară aprins sărută cerul la apus şi-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarbă rup cu dinţii- gândind aiurea-mugurii unui vlastar primavăratic. Îmi zic: “Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar” şi cald din
Noapte extatică – Lucian Blaga
Adânc subt batrânele verzile zodii – se trag zăvoarele, se-nchid fântânile. Aşeaza-ţi în cruce gândul şi mânile. Stele curgând ne spală tarânile.
Noapte la mare – Lucian Blaga
Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i târzie, de august. Orele – horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de pereche, Patima cere răspuns,
Noi şi pământul – Lucian Blaga
Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul şi suflă peste-o iască năprasnic să-l aprindă. În noaptea asta-n care cad atâtea stele, tânărul său trup de vrăjitoare-mi arde-n braţe ca-n flăcările unui rug. Nebun, ca nişte
Nu-mi presimţi? – Lucian Blaga
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare? Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină? Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu
Oglinda din adânc – Lucian Blaga
Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi. Când mă privesc într-o fântână ghicesc în faţa mea bătrână cum ceruri şi pământ se-ngână. Când mă privesc într-o fântână ştiu că-n adâncuri
Pan – Lucian Blaga
Acoperit de frunze veştede pe-o stânca zace Pan. E orb şi e batrân. Pleoapele-i sunt cremene, zadarnic cearc-a mai clipi, căci ochii-i s-au închis – ca melcii – peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei.
Paradis în destrămare – Lucian Blaga
Portarul înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor serafimi cu păr nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză găleţile
Parintii – Lucian Blaga
Coboara-n lut parintii, rand pe rand, in timp ce-n noi mai cresc gradinile. Ei vor sa fie radacinile, prin cari ne prelungim pe sub pamant. Se-ntind domol parintii pe sub pietre, in timp ce in lumini mai adastam, in timp
Pasărea U – Lucian Blaga
Neguri acopăr cîmpuri şi dîmb. Freamătă ulmul, duhul cel strîmb. Cuiburi mai multe-n creste se văd. Semn că-n coroane dat-a prăpăd. Neagră făină cade prin scoc colo la moara lui Nenoroc. Macină el doar – gîrbov, cărunt. Curge urîtul greu