Voi colinda cu inima mea
mergand prin zapada,
mana mea in cinci colturi ca o stea
incepe cuvinte sa vada.
Bratul meu, o coada de cometa;
umarul si pieptul meu – cer.
Caldura lor secreta
luceste albastru de ger.
Sa fiti linistiti, sa aveti parte de liniste alba
sub cetina verde impodobita.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salba,
impodobesc ora, clipita.
Ave voua, barbatilor, femeilor,
inima mea va saluta,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zapada argintie si muta.
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
in noaptea aceasta e-o singura stea
si-o nenumarare de ceruri albastre.
Colinda de inima – Nichita Stănescu