Confesiune – Nichita Stănescu

Vă spun, n-aş mai putea să zic nicicând
vreo minciună,
dacă mi-ar fi furate, luate şi jefuite
toate amintirile.
De n-aş ţine minte, în minţi, vă zic
n-aş mai putea să spun nici o minciună.
– Tu eşti tu? aş întreba
– Eu sunt eu, mi s-ar răspunde.
Dar n-am noroc
nimeni nu vrea să-mi fure amintirile
sau măcar să mi le jefuiască.
Eu aş putea să nu mai spun nici o minciună.
– Tu eşti tu? vă întreb
– Da, eu sunt eu! să mi se răspundă.
Ninge şi e frig.
Albul nu te spală de negru,
frigul îţi îngheaţă sângele.
Oho, eu aş putea să nu spun niciodată
pentru prima dată, nici o minciună.