De albastru – Nichita Stănescu

A rupt, ah, a rupt ramura unui stejar,
Din ea a început să curgă sânge,
Liniştindu-se duhul aerului
sângele se albăstri.
Şiroind în jos
Imifu ştreang la beregată.
-De ce eşti tu vulture cu gâtul golaş, –
mă întreabă vulturul.
-Tocmai de aceea, – i-am răspuns.
De albastru, – i-am răspuns.