Din cerurile-albastre

Luceferi se desfac,

Zâmbind iubirii noastre

Şi undele pe lac.

De glasul păsărelelor

Pe gânduri codru-i pus.

O, stelelor, stelelor,

Unde v-aţi dus?

În turme călătoare

Trec nourii pe ceri,

Ce seamăn pieritoare

Duioaselor dureri.

De strălucirea florilor

E câmpul tot răpus.

O, norilor, norilor,

Unde v-aţi dus?

Şoptiri aeriene

Pătrund din mal în mal

Ş-a stelelor icoane

Pre fiecare val.

De ochii tăi cei plini de-amor

Aminte mi-am adus.

O, stelelor, atelelor,

Unde v-aţi dus?

Cum iedera se leagă

De ramuri de stejar,

Mi-a fost odată dragă

Şi dragă-mi este iar.

De braţul tău cuprins cu dor

Aminte mi-am adus.

O, braţelor, braţelor,

Unde v-aţi dus?

Din cerurile-albastre – Mihai Eminescu