Skip to content
e-lectura
daca iti poti imagina, e real
Menu
Home
Poezie
Recenzii
Fragmente
Articole
Dora – Nichita Stănescu
Atât de mult o iubeam eu pe ea
că însuşi cerul se curba
albastru.
Dora – Nichita Stănescu
←
Douăsprezece noaptea, cu dor – Nichita Stănescu
Doină – Nichita Stănescu
→