Întemeierea frigului – Nichita Stănescu

Las` să se răcească ouăle păsărilor
Las` să se albească frunzele.
Există un schelet al frigului
în fiecare clipă care curge.

Aş vrea să înmoi piatra
s-o las să-mi curgă în vine.
Există o durere de a fi
în tot ceea ce ne este străin.

Nu cred să fie vreo vorbă
mai de dragoste şi de pierdere
decât aceea pe care o spun în singurătatea stelelor:
Nu ştiu absolut nimic despre voi;
nu ştiu absolut nimic despre voi,
eu, logodnicul vostru…