Lumina surâdea pe ierburi şi pe ramuri
cu-ntregul ei alai de foşnete şi lamuri
în care îţi afunzi uitarea şi te pierzi.
La ce-au mai nălucit, în calea mea, mlădie,
şi fruntea ta-n zulufi de umbră vie,
şi ochii tăi, ca doi păianjeni verzi?…
Joc de unu – Nichita Stănescu