Lectură – Mihai Eminescu

Stăteam seara la fereastră,

Iar stelele prin ceaţă

Cu tainică dulceaţă

Pe ceruri izvora.

Citeam pe-o carte veche,

Cu mii de negre gânduri

Şi literele-n rânduri

Prinsese a juca.

Jos lacul se-ncreţise

Sub purpură târzie

Şi valuri verzi de grâie

Se legăna pe lan.

O stea din cer albastru

Trecu a ei icoană

Din faţa apei plană

În fundul diafan…

Şi cred pe înţeleptul

Ce-l văd că-n carte zice

Că-n lume nu-i ferice,

Că toate-s năluciri…

Deodată la ureche-mi

Aud şoptind copila…

Iar vântul întoarce fila

Cu negrele gândiri.