Am născut o pasăre azi-noapte
pe când întindeam privirea
de la unu pân’ la şapte
contemplând nemărginirea.

Din privirea mea gravidă
ea şi-a scos clonţul lividă
şi-a zburat fâlf-fâlf departe
până dincolo de moarte.

Mi-am lungit privirea lungă
foarte ruptă, sângerândă,
foarte neagră, pururi blândă,
ocolindă şi plângândă.

Dreaptă, totuşi tremurândă…

Măiastră – Nichita Stănescu