Gândacul acela ciudat
avea trei capete în șir unul după altul.
Privindu-l, m-am înspăimântat
de neretezare.
Mi-am zis atunci de mine că de ce
aș fi firesc, când nu sunt, –
și-am zis atuncea că de ce –
ar fi firesc ce este.
Apoi mi s-a făcut un dor nestins
de acasă.

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu

Distribuie pe:FacebookTwitterGoogle +

Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

© 2017 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate poeziile sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii

Nod 24 – Nichita Stănescu