Nu le-asculta – Victor Eftimiu

Sunt drumuri albe, luminate,
Şi verzi coline-n calea ta,
Te cheamă vii înciorchinate,
Fântâni de-azur … Nu le-asculta !

Pe drumul drept, mergi înainte –
Aruncă-ţi umbra-n asfinţit ;
Sub paşi ai lespezi de morminte,
Colea un templu mistuit.

Nu te opri ! Nu vezi ghirlanda
De trandafiri şerpuitori?
Trecutul şi-a primit ofranda
Şi pe ruine cântă flori …

Spre piscul îndrumării tale
Te du, ferit de amăgiri ;
De ţi s-a pus amurgu-n cale
Sfâşie-i pânzele subţiri.

Se lasă noaptea grea, de piatră …
Un codru creşte. Nou decor.
S-aud hienele cum latră :
Nu le-asculta sinistrul cor!

Se-aprinde ochiul de balaur
Şi lupi ţâşnesc – nu te uita ;
Aşteaptă ! Zorile de aur
Încununa-vor fruntea ta !