Când văz cum trece păsăretul
triunghiular şi fâlfâind
şi-auz cum urlă lin gornetul
lehuz, un aer trimbulind

şi vechii prieteni nu mai sunt
decât o vagă-nchipuire
şi-mi cântă pe acest pământ
popimea numai “deus irae”

numai atunci, numai acum,
numai cândva, ce-a fost odată
cu spiţă lungă şi de fum
la crivăţ poate voi fi roată.

Obediență – Nichita Stănescu