Când clopotul bate cu glasul Preadreptului, turnul ne-nvaţă: Mergând în viată purtati-vă inima la înălţimea mândra a pieptului.
Cantăreţi bolnavi – Lucian Blaga
Purtăm fără lacrimi o boală în strune şi mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăşi şi iarăşi cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună prin ceţini de zadă. Purces-am în lume pe punţi de baladă.
Cântare vântului – Lucian Blaga
“În iubire nimeni, nimeni nu-şi ţine cuvântul. Veşnic strâns îmbrăţişat te-a ţinea numai pământul.” Astfel cântă sfâşiat lângă mine vântul, când la dreapta, când la stânga, lângă mine vântul.
Cantec in noapte – Lucian Blaga
Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n bezna nu ma-ndreapta. Pan’ la tine nici o piatra nu mai vrea sa-mi fie treapta. Pietre sunt si iarasi pietre. Pe poteca mea de dor, greu se lasa, greu se lasa Dumnezeul pietrelor. Lung e
Cântec sub stele – Lucian Blaga
Cu alesături de aur Timpul curge prin albastru. Jinduiesc la câte-un astru Răsărit ca o ispită Peste-amurgul meu de-o clipă, Peste basmul în risipă. Curge timpul prin înalturi Astru poartă lângă astru, Răzbunându-mă-n albastru. Visul, aur prins în palme Ca
Catrenele dragostei – Lucian Blaga
Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziş-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades şi-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o şoaptă. Dragă-mi este dragostea care
Catrenele fetei frumoase – Lucian Blaga
I Deoarece soarele nu poate să apună făr’ de a-şi întoarce privirea după fecioarele cetătii, mă-ntreb: de ce-as fi altfel decât soarele? II O fată frumoasă e O fereastră deschisă spre paradis. Mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis.
Caut Nume – Lucian Blaga
Caut nume – fie-o mie – sa-ti arat ce-mi esti tu mie. Noaptea-mi esti, cînd dormi în casa, inul lunii si matasa. Ziua, pentru alte fete caut grai, sa te rasfete. La alegerea de nume las mireasma sa ma-ndrume si
Ce aude unicornul – Lucian Blaga
Prin lumea poveştilor zumzetul veştilor. Prin murmurul mărilor plânsetul ţărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului.
Ce îmbătrâneşte în noi – Lucian Blaga
Ce îmbătrâneşte în noi că neaşteptat ne simtim într-o dimineaţă doritori să ne ascundem nume şi faţă? Ce îmbătrâneşte în noi că-ntr-un amurg de zi şi de viaţă ne găsim oameni de altadată, străini printre cei de azi, umbre în