Ce-ar fi să destupăm iepurele cum destupăm sticla
să turnăm în pahare iepurele roşu.
Ce-ar fi să destupăm copacul
şi să lăsăm să curgă pe jos alcoolul lui.
Ah, după ce am băut o piatră
aş putea în fine să mărturisesc crima
pe care am făcut-o:
Copil fiind m-am lăsat destupat de zeu
şi el m-a băut pe mine
şi eu l-am otrăvit pe el.
A murit zeul, strigau cărturarii.
A fost omorât zeul, strigau poliţiştii.
Vindem carne de zeu macră,
zece lei kilogramul,
strigau măcelarii!
* din volumul “Măreţia frigului”, 1972
Pe fondul foarte verde al ierbii – Nichita Stănescu