Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere …
Ştiu bine că durerile se curmă …
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă …
Un cântec stins pe valuri … o părere …
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării … Nimeni nu-l mai scurmă !
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină …
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, – cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă !
Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere… – Victor Eftimiu