A fost odat-un cântăreț – Mihai Eminescu

A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul...

A frumuseţii tale forme … – Mihai Eminescu

A frumuseţii tale forme ca un sculptor când le pipăi Toată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i, Am uitat de toate, toate, şi nimic nu-mi vine-n minte; Decât...

Adânca mare … – Mihai Eminescu

Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ­ ea falnică, cumplit turbează Și...

Adio – Mihai Eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că...

Aducând cântări mulțime – Mihai Eminescu

Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua Își muncesc sărmana minte ­ Plebea multe știutoare...

Afară-i toamnă – Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată, Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci...

Ah, cerut-am de la zodii – Mihai Eminescu

Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții mele faur, Dulcii sânului tău rodii Ș-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să dezmierzi, Fața...

Ah, mierea buzei tale – Mihai Eminescu

Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești, demonico, curato, Ah, unde...

Ai noştri tineri – Mihai Eminescu

Ai noştri tineri la Paris învaţă La gât cravata cum se leagă, nodul, Ş'apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă. La ei îşi cască...

Albumul – Mihai Eminescu

Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulându-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi...

Alei mică, alei dragă … – Mihai Eminescu

Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne-nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică ­ Viața trece, frunza...

Am pus sofa la fereastră … – Mihai Eminescu

Am pus sofa la fereastră Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare Mândra capu-n mâni şi-ascunde. Şi-apoi şi-l ascunde-n perne, Într-un colţ al sofei roşii; Aurul moale se desface, Curge pe...

Amicului F. I. – Mihai Eminescu

Visuri trecute, uscate flori Ce-ați fost viața vieții mele, Când vă urmam eu, căzânde stele. Cum ochiul urmă un meteor, V-ați dus cu anii, ducu-vă dorul. Precum cu toamna frunzele...

Amorul unei marmure – Mihai Eminescu

Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată, Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian, Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată Gemândul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce...

Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act) – I – Mihai Eminescu

(Tablou dramatic într-un act) [ I ] Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci crăpate ­ unele țepene,...

Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act) – II – Mihai Eminescu

[ II ] De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine, Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba...

Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act) – III – Mihai Eminescu

[ III ] O, Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gându-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele,...

Antropomorfism – I – Mihai Eminescu

[ I ] În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiat S-urmărească insolenter inocenta ei junie. Ce...

Antropomorfism – II – Mihai Eminescu

[ II ] El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș: „Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și...

Apari să dai lumină – Mihai Eminescu

Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu...

Asta vreu, dragul meu – Mihai Eminescu

Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor? Nu, nu! Nu, nu! Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută...

Atât de fragedă … – Mihai Eminescu

Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Şi de...

Auzi prin frunzi uscate – Mihai Eminescu

Auzi prin frunzi uscate Trecând un rece vânt, El duce viețile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece cânt, El duce viețile...

Aveam o muză – Mihai Eminescu

Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis,...

Azi e zi întâi de mai – Mihai Eminescu

Azi e zi întâi de mai, Azi e ziua de Armindeni: Eu te cat, drăguța mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor, De la codrul cel...

Basmul ce i l-aș spune ei – Mihai Eminescu

O, dă-mi arpa de aramă Și mi-o pune-n brațul stâng, Ochii tăi se plec cu teamă, Tu roșești ­ glasu-mi te cheamă, Coardele încet te plâng! Vino dar, palidă zână,...

Basmul lui Arghir – Mihai Eminescu

Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag Vin', de-mi zi cu drag. Vin', de-mi zi să-nsir Tot din fir in fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir, Singur...

Bismarqueuri de falsă marcă – Mihai Eminescu

Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cum că, parcă De iubirea nemţărimei Nici un rău nu vă înţarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voştri, să...

Când însuşi glasul – Mihai Eminescu

Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi...

Când amintirile… – Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat atât de des...

Călin – Mihai Eminescu

Gazel Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari...

Ca o făclie… – Mihai Eminescu

Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă, Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă. Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă:...

Ca și Stoa, ce pretinde… – Mihai Eminescu

Ca și Stoa, ce pretinde Să fim mândri și integri, Când plutesc deasupra noastră Cu-a lor visuri ochii negri; Ca și basmele păgâne De iubire ce-ard himeric Cu nesațiul lor...

Căci eterne sunt ale lumii toate – Mihai Eminescu

Marea singură lin se plînge-n durere, Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i Vai! de o mie de evi se zbate şi-şi spune Singurătatea. Pînze albe-atîrn` fluturînd pe...

Călin Nebunul [III] – Mihai Eminescu

Naintează şi o vede lângă apa arămie, Culegând flori amorţite de pe maluri cenuşie Şi punându-le în poala grea de florile de piatră. Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o...

Călin Nebunul [II] – Mihai Eminescu

Dar acuma-mi stă pe gânduri — ce să facă el — foc nu e, Fraţii să se scoale numai şi capul o să-i răpuie. S-a luat şi el şi merge...

Călin Nebunul [IV] – Mihai Eminescu

Lângă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, Vede fata cea cu ochii cuvioşi ca în biseric’ Faţa-i albă ca zăpada într-un păr...

Călin Nebunul [I] – Mihai Eminescu

Fost-a împărat odată şi trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da’ la ele ca mai ba. Nicio vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la...

Călin Nebunul [V] – Mihai Eminescu

— Tată, uite-inelul care într-o noapte mi-a perit Făr’ să ştiu nici cum, nici unde. — Cine dară l-a găsit? Cine a adus alunele-astea? Logofeţii spun că baba. O strigară...

Calul troian – Mihai Eminescu

Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce în miezul nopții pe toții somnu-i...

Când crivăţul cu iarna… – Mihai Eminescu

[ I ] Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă...

Când marea … – Mihai Eminescu

Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă, Când tunete cânt; Atunci printre nouri, prin vânt și prin...

Când priveşti oglinda mărei – Mihai Eminescu

Când privești oglinda mărei, Vezi în ea Țărmuri verzi și cerul sărei, Nor și stea. Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-i...

Când se juca Elisa Müller.. – Mihai Eminescu

Pe genunchii-mi te-am purtat. Ți-am privit în față, Ochii-mi ochii-ți a cătat, Gura-mi, buza-ți creață ­ Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? Ca o mamă blând și lin...

Când te-am văzut, Verena… – Mihai Eminescu

Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voi pune minții-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gândirei, cămara tristei inemi....

Când… – Mihai Eminescu

Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă al somnului ginii nătângi ­ Tu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală lumină...

Cântec de nuntă (după Goethe) – Mihai Eminescu

Hochzeitlied de Goethe Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când un nepot al fericelui moșneag Îl face pe însurățelul. Fusese acela în sfântul război, C-onoare...

Cântec vechi – Mihai Eminescu

Vino, scumpă, de priveşte Dorul tău cum mă munceşte. Nici defel cum nu mă lasă Nici să intru seara-n casă, Ci din aşternut mă scoală, Ca pe-un pătimaş de boală,...

Cântecul lăutarului – Mihai Eminescu

Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles, Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea...

Care-i amorul meu în astă lume – Mihai Eminescu

Care-i amorul meu în astă lume: Este-al bravurei coiful de aramă, Sau al mărirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce cheamă Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind...