Rămânere de pietre – Nichita Stănescu

Rămân pietrele după ce se face seară,
rămân casele de după ceară,
de după sângele acesta vărsat ca un aer
în care nu zboară nimeni.

Urcă tu spre trista catedrală,
du-te tu prin gangul acela verde al vânei

şi spune-i tu, să nu mai răsară.