În grădina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort –
Pasul meu, încet, se oprea în loc, –
Conștient de soarta, de durere orb,
În grădina moartă
A sosit un mort.

Se uita-n gradină moartă
Luna albă, moartă –
Plumb, – corpul meu căzu
Pe banca de piatră.

Se-auzea de-afară
Viața proletară –
Numai umbra mea după zidul mort,
– Pentru totdeauna, mai plângea în noapte…
În grădina moartă
A sosit un mort.

Renunțare – George Bacovia