* * * Să descălecăm – Nichita Stănescu

Să descălecăm, degeaba fugărim cărarea moartă
Înspumată e zabaua ca la drumul cel dintîi
Iarăşi ne-au furat amurgul, curcubeul viu ce poartă
tot arginţi şi-arginţi de salbă, îngropaţi sub căpătîi

Să descălecăm, degeaba fugărim caii întruna
înspre taina îngropată sub un cap de mort frumos
Pe cararea de sub ramuri calcă iarăşi pură, luna
Ţara lui Vlad Ţepeş, prieteni: Iată, sînt arginţi pe jos!