Să nu se spargă gheaţa – Nichita Stănescu

Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se
lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii
adormindu-se.
Leneşi, somnoroşi, înalţii,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
şi nu se mai sperie
strămoşii strămoşilor noştri muriţi,
rămaşi în urmă, în urnă
îngeri iubiţi
fâlfâiţi deasupra în turmă.

Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie…
Valuri putrede şi cascadă
cu spume vertebre ale lui Noe

Ale lui A.
Aleluia.

Aleluia zic şi-atât.
Să nu se spargă gheaţa;
de cald îmi ţine
şi de urât.

* din volumul “În dulcele stil clasic”