Să sărutăm – Nichita Stănescu

Să sărutăm această poartă de lemn bisericos
și negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru.

Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi,
– magnetici, să fulgerăm atrași de nourii eretici

Şi zdrang şi zdrong pe străzi pustii
să ducem inima în noi
ca pe un papagal, în colivii
cu gratii de noroi