Sătul de lucru caut noaptea patul,

Dar al meu suflet un drumeţ se face

Şi pe când trupul doarme-ntins în pace,

Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace,

Dar mintea-mi vede – genele holbate;

Ca şi un orb mă simt în întuneric

Şi totuşi înainte-mi zi se face.

E chipul tău, lumină necrezută

De frumuseţi, de taină, curăţie,

Ce nopţii reci lucire-i împrumută.

Din cauza ta, bălaia mea soţie,

Cât ziulica trupu-odihnă n-are,

Iar noaptea sufletul în cale pleacă.

… cumpăraţi un articol de pe situl e-moda.ro

Sătul de lucru… – Mihai Eminescu