Satul meu Siliștea Crucii
de Gugu Petru Adrian
Satul meu, cel mai frumos,
E curat și caraghios
Nu este uitat de lume,
Ci iubit de națiune.
Populația este mare
Vre-o 1000 de persoane,
Avem cămin cultural,
Grădiniță, dispensar, piață,
Omu-i gospodar.
În Siliște se muncește,
Nu se stă să prindă pește,
Omul este silitor
Nu așteaptă ajutor.
El de nu are muncește
N-ai să-l vezi tu că cerșește,
Sau să stea cu mâna-ntinsă
Ca să îi arunci o fisă.
Copiii sunt silitori, viitorii scriitori,
Ei învață foarte bine,
Se descurcă de minune
Ca să ajungă cel mai bine.
Satul meu cel minunat,
Frumușel și adorat,
Eu aicea am crescut
Nu aș vrea ca să mă mut.
Și chiar dacă m-aș muta
În veci nu te voi uita,
Satul meu copilăresc
Eu te pup și te iubesc.
Satul meu Siliștea Crucii – de Gugu Petru Adrian