De sus de undeva o mică scamă,
Venită-ncet, plutește vag, cu teamă
Se urcă și coboară lent prin tindă,
s-oprește se-admiră în oglindă
Spre ghemul cel tăcut din colț
coboară
…și fire cresc pe ghem și se-nfioară
…și labe are ghemul ce se-nnoadă
și coadă are ghemul… vai ce coadă!
Doi ochi verzui se plimbă după scamă
…pupilele cu tăieturi de lamă
Înfipte-n tigrul ca de jucărie
se-nvârt, iar tigrul pare de hârtie
Și scama vine-ncet… și țâști odată
tărcata labă către scamă cată.
Dar hoața printre ghiara-ntinsă-i scama
și fuge legănată ca pe apă…

Scama – Nichita Stănescu