Se izbucnise piatra în praf şi pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
şi soarele din infinit spre infinime
răgea – umbros

Salut, murim!

În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
şi încă ne mai răsucim,
atâta-ţi spun, atâta-mi zici:

Salut, murim!

Poezie publicată pentru prima oară în “Scânteia tineretului”, supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982

Subit – Nichita Stănescu