Clempăn osul şi ciolanul
şi izbesc luna cu anul
Calcaneul mi-l înfig
unde este cel mai frig

Ţa, -ţa, -ţa, căpriţă, ţa
Behăito, draga mea
Dau şi eu cu mine-n tine
şi cu verde-n albăstrime
Vine norul şi ne plouă.
Noroiere, negre ouă.

Ţa, -ţa, -ţa, căpriţă, ţa
rogu-mi-te nu călca.
Tu spargi gălbenuşul rege
poate numai peste lege
de nu zbiară nimenea
ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

* din volumul “În dulcele stil clasic”, 1970

Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa! – Nichita Stănescu