Se dezgheţase cubul cel de gheaţă
redevenind întors şi lung şi lac.
Crezând că vreau să mă înec în dânsul
deodată-n sus el a zburat.
Şi dacă gheaţa i s-a fost topit în apă
de frica lui de mine,
şi dacă apa lui i se topise
de frica lui de mine
în lungi vaporii plutitori,
de frica lui de mine
că aş putea să mă înec în nori,
să mă distrug în vulturime,
în cerul nopţii uneori,
lucind de stelărime,
de frica lui de mine
că aş putea să mă-înec,
cu un cadavru să adaug
să mor din nou ce a murit
de-o veşnicie.

Temă cu variațiuni : Partitura a V-a – Nichita Stănescu