Una mai am dar nu spun care-i
şi nici nimica nu mai zic de-acuma.
Cântecul Larei
cercel mi-a atârnat azi de ureche şi de fum.
Mă clatin, dar ce ochi vederea
o gaură mi-ar face-o peste chip.
Alaltăierea
de foame am mâncat nisip.
Mai fără frunze şi mai fără oase
m-arăt înalt şi suplu şi verzui.
Întoarse
sunt arăturile lui NU-i.
Una mai am – Nichita Stănescu