Acolo – Nichita Stănescu

Acolo, la locul acela înalt
la subţioara aripii păsării migratoare,
eu mi-am făcut biserică şi altar,
unde fructele cerului, stelele
se spovedesc de sămânţa lor,
unde
ochiul meu se spovedeşte de lumina văzută,
neschimbată în verb –
acolo unde
la subţioara aripilor păsărilor migratoare
m-am cununat cu tot ce moare.