Autoportret (I) – Nichita Stănescu

Ca o frunză de platan smulsă de vânt
pleoapă căzând peste cuvânt
strivind ochiul şi curgându-l
odată cu gândul,

Ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
cel care are pământ cerul
şi lacrime stelele,

Ca un crivăţ ce-şi roteşte torsul
ce-ţi alungă din nară mirosul
întocmai ca un delfin azvârlit pe ţărmuri
cum lăuntrul din daltă în mărmuri,