Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă… metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude si-un clopot de școală, E vânt, si-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roata-n vârteje, pe-o piață.
Toamna murind – George Bacovia
Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă… vioarele plâng… O, ninge… şi toate
Trec zile – George Bacovia
Curg zilele spre cimitir Trist, una câte una, Şi destrămând al vieţii fir Se duc pe totdeauna. Şi-acolo, încet, molcomitor, Se-adună în suspine – Cu-un dor de “mâine” sora lor, Cu-un dor de mine.
Umbra – George Bacovia
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii… Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa – Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. – Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Unei Fecioare – George Bacovia
Duduia vesnic citeste ; Stie clavirul, picteza Si nopti de-a randul vegheaza, Si poate, de-aceea slabeste. Se crede, si unii o spun Dar totul ramane secret Duduia viseaza-un poet, Bizar, singuratic, nebun.
Vanitas – George Bacovia
Nu-ţi mai pot cânta Romanţe, Toate tac În jurul meu, Fals se duce Cursul vieţii, Negăsind Un cântec nou… Agent secret Mi-a fost iubirea, Dar nu ştiu când S-a demascat… Nu-ţi mai pot cânta Romanţe, Şi, desigur, Le-am uitat.
Veritas – George Bacovia
Doamne! necesitatea unui vin… Şi-a gândului culmi de poezie – Oare pentru ce, mai mult, acest suspin: … Că totul, poate, e-o repede magie. Ca în tăcerea gravă a unui dom, Viaţa pare-a trece fără nici un sens… Şi acele
Verset Divagat – George Bacovia
Eu sunt cu mine În toate e pace. Poezia e-n afara de omenire, Departe Si vesnicie. Frumoase rame la tablouri Nu pentru mine… Ce haine scumpe Si anume fiinte… Nu eu sa dirig lumea. Poezia e-n afara de omenire Departe
Versuri – George Bacovia
Acorduri, arpegii, armonii… Orice-au voit din mine au facut: -Sa stau cu anii mei pustii, -Sa plang in orele tarzii, – In tristele ore, necunoscut- Acorduri, arpegii, armonii…
Vizită – George Bacovia
Veacul m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învăţat atâtea În timpul din urmă, Că suntem La un punct însemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram fără nimeni. Şi tocmai azi Au venit