A fost un tânăr împărat – De la mișei a smuls averea Și-a smuls de la tirani puterea Și mulți nebuni a spânzurat. Dar patru inși vorbind în șoapte L-au dus în giulgiuri învălit Și-n codrul cel mai tăinuit L-au
Fata morarului – George Coşbuc
Sub plopii rari apele sună Şi plopii rari vâjâie-n vânt, Iar roata se-nvârte nebună! Eu stau la covată şi cânt, Dar singură nu ştiu ce cânt, Şi-n ochii mei lacrimi s-adună. Aşa-i de-ntuneric afară! Din cer un iad până-n pământ.
Fatma – George Coşbuc
În faptul dimineţii, prin parc, îngândurată, Se plimbă visătoare Fatma, frumoasă fată A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad — Iar tinerele-i plete de peste umeri cad Pe piept, şi ea le prinde mănunchi în alba-i mână. Zâmbind s-aşază fata aproape
Furtuna primăverii – George Coşbuc
Precum aduce-n sârg cu sine Spre ţara de-unde-a fost gonit Un rege-n furie-oştiri străine, Aşa vedeam un vânt grăbit Cu norii după el cum vine. Urlând le cârmuia cărarea Purtându-i în năvală orbi, Părea că varsă-ndepărtarea Şi mii de lupi
Gazel – George Coşbuc
Oamenii mă-nvinuiesc, Că sunt tânăr şi iubesc! Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat, să te-ntâlnesc, Dar la moară dau de prieteni, Şi de prieteni mă feresc. Te-am văzut şi ieri pe-o cale, M-am temut să te opresc, Că
Golia ticălosul – George Coşbuc
La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Şi-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineţii Prin vale să-şi reverse din lături călăreţii Ca vânturi iuţi ce scurmă
Graiul neamului – George Coşbuc
„Fie-a voastră-ntreagă ţară, Şi de cereţi, vă mai dăm, Numai daţi-ne voi graiul Neamului” – Şi se sculară Să ne vremuiască traiul Câţi duşmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutaţi strămoşii Tot cu arma-n mâini
Gramatica şi medicul – George Coşbuc
Odată îmi trimise un medic renumit Pe fiu-său la şcoală pe două luni, cu dorul Să fac din el gramatic şi retor, căci feciorul Isteţ era la vorbă şi gând, un îndrăcit, Da-n lună cu piciorul. În şcoală eu, fireşte,
Iarna pe uliţă – George Coşbuc
A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine
Imn – George Coşbuc
Regelui nostru şi-acum Şi-apururi mărire şi-onoare! Din cer serafimii scoboare Cu săbii de foc să’nconjoare Şi sfânta-i persoană şi tronul, Şi pace să fie-al său drum! Şi pace-al său drum Să-i fie, Şi faima-l urmeze ‘n vecie! Glorie-urmaşilor săi! Să