Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri si alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului. a) Cheagul alb, lăsat din seară, Dintre limpezimi crescut, Cu
După melci – Ion Barbu
Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai rău Dintr-atatia (prin ce har?) Mă brodisem sui, hoinar.
După melci – Ion Barbu
După melci Dintr-atâţia fraţi mai mari: Unii morţi, Alţii plugari, Dintr-atâţia fraţi mai mici: Prunci de treabă, Uzi, peltici, Numai eu răsar mai rău. (Mai năuc, mai nătărău.) Dintr-atâţia (prin ce har?) Mă brodisem un hoinar. Eram mult mai prost
Edict – Ion Barbu
Această pontifică lună Cuvânt adormiţilor e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domneşte pe calul de şah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfeţe Un secol cefal şi apter.
Elan – Ion Barbu
Sunt numai o veriga din marea îndoire, Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existente din moartea mea rasar, Si-adevaratul nume ce port e: Unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfasur lung tesut De la plapînda iarba la fruntea gînditoare,
Falduri – Ion Barbu
Somn mult, din pluşuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi şi urâturi Mort – chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: – Dacă Ai
Fulgii – Ion Barbu
Cad fulgii sovaielnici în stoluri fara numar Din nevazute urne ei cad pe albul umar Al dealurilor prinse de-o crusta argintie. Ostiri de nori alearga… – Ce surda simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins ma poarta? Ati prefacut
Grup – Ion Barbu
E temniţa în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înşală; Dar capetele noastre, dacă sunt, Ovaluri stau, de var, ca o greşală. Atâtea clăile de fire stângi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frângi:
În memoriam – Ion Barbu
(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemţesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie Cu nopţi reci de echinox, Vii şi treci Şi-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinţi
Încheiere – Ion Barbu
Stinsă liniştirea noastră (şi aleasă), Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă! Dovediţii, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci: Inima – raiaua, osul feţii spân, Ţeasta, nervii torşi în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeaţă De sonoră