Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port – sub raze deget şters înting – Un liniştit, un rar şi tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele
Suflet petrecut – Ion Barbu
Scăzută zării blândă e ţara minerală. – Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică – Ars doliul ei; cu fruntea călcată
Timbru – Ion Barbu
Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare… Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Umanizare – Ion Barbu
Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Am parasit in urma grandoarea ta polara Si-am mers, si-am mers spre
Uvedenrode – Ion Barbu
La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eşarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode şi timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine! Dantelele sale Ca floarea de zale, Prin braţele