E dat acestui trist norod Si oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare ! Cum lumea veche, în clestar, Înoată, în subtire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă
Păunul – Ion Barbu
Se ploconea răsăritean şi moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia şi cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceaşcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de trişti rotea, Şi mâna ţi-a sucit, cum storci
Panteism – Ion Barbu
Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă, Spre sînul ei puternic, cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul şi zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceaţă! Vom coborî spre calda, impudica Cybela, Pe care flori de fildeş ori
Paralel romantic – Ion Barbu
Numisem nunţii noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg – Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă. Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe. O troli domoli, o troli cu guşe, La ce vărsări, ca
Paznicii – Ion Barbu
Înaltă conexiune, Gardă eficace nunţilor, Drum şi Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup – Acel Trup – Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelniţare în cor a nunţilor, Din zece Lune, în rampă,
Poartă – Ion Barbu
Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru’. Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi
Riga Crypto si Lapona Enigel – Ion Barbu
Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! – Nuntaş fruntaş! Ospăţul
Ritmuri pentru nunţile necesare – Ion Barbu
Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocoleşte roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui
Secol – Ion Barbu
Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile căţări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginţii muntelui orbit.
Statură – Ion Barbu
Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Uşor sunau în răsărit; Şi nori ce nu ştiau s-ajungă Şi munţii, câţi va