Caut nume – fie-o mie – sa-ti arat ce-mi esti tu mie. Noaptea-mi esti, cînd dormi în casa, inul lunii si matasa. Ziua, pentru alte fete caut grai, sa te rasfete. La alegerea de nume las mireasma sa ma-ndrume si
Ce aude unicornul – Lucian Blaga
Prin lumea poveştilor zumzetul veştilor. Prin murmurul mărilor plânsetul ţărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului.
Ce îmbătrâneşte în noi – Lucian Blaga
Ce îmbătrâneşte în noi că neaşteptat ne simtim într-o dimineaţă doritori să ne ascundem nume şi faţă? Ce îmbătrâneşte în noi că-ntr-un amurg de zi şi de viaţă ne găsim oameni de altadată, străini printre cei de azi, umbre în
Ceas – Lucian Blaga
Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am văzut că-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, că până la tine-nţelesul lor n-a mai ajuns, în noapte-am ieşit. Crezusem, vai, cu tărie că niciodată sfârşit nu va fi. Ţi-am spus uneori: ia
Cresc amintirile – Lucian Blaga
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbor numele cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. Așa îți tai tu copilo numele în inima-mi supusă
Cuvântul din urmă – Lucian Blaga
Arendas al stelelor, străvechile zodii mi le-am pierdut. Viaţă cu sânge şi cu poveşti din mâini mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păseri cine mă apără? Drumuri m-au alungat, De nicăieri pământul nu m-a
Daţi-mi un trup, voi munţilor – Lucian Blaga
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup, şi totuşi flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet ce-l port. Daţi-mi un trup, voi munţilor, mărilor, daţi-mi
Din cer a venit un cântec de lebădă – Lucian Blaga
Din cer a venit un cântec de lebădă. Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu. Călugării şi-au închis rugăciunile în pivniţele pământului. Toate-au încetat murind sub zăvor. Sângeram din mâni,
Din părul tău – Lucian Blaga
Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată de-un val prin care nu putem străbate cu privirea, păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în părul tău, eu, ameţit de valurile-i negre
Dorul – Lucian Blaga
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Şi totuşi tu-mi şopteşti: “Mi-aşa de dor de tine!” Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş