Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. Venere,
Venin și farmec… – Mihai Eminescu
Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ți Și-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus Cât de frumoasă ești pot
Viaţa – Mihai Eminescu
Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen, Povestind că viaţa e calea durerii Şi că pocăinţa urmează plăcerii, Mă întreb: „Acesta poate ca să ştie Cum este viaţa, cum cată să fie?.” Noaptea scânteiază cu-a ei
Viața mea fu ziuă – Mihai Eminescu
Viața mea fu ziuă și ceru-mi un senin, Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut O, îngere căzut! Și două stele negre luciră-n negru foc Pe cerul vieței mele; iar geniul-noroc Mă
Vis (versiune completă) – Mihai Eminescu
Plutesc pe râu – pe pânza-i plană, Pe păduri vineți de cristal, În urmă-mi noaptea dumbrăvană, Nainte-mi domnul cel regal. Căci pe o insula ferice Se-nalță cupola de bronz, A lui coloane nalt-antice Sub norii nopții mari și blonzi. Mă
Visul unei flori – Mihai Eminescu
Când în lunca-ngălbenită Filomela cântă-n dor, Viorica vestejită Doarme-n valea fără flori. Şi visează vis de aur, Văi de umbre şi miros, Unde-n luncile de laur, Vântul cântă răcoros.
Zadarnic șterge vremea… – Mihai Eminescu
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mână-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece. În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un
Zburam – Mihai Eminescu
Câmpia îmi pare că zboară. Că pe loc eu stau, cu-n cer Ce poarta-n sarcina de foc Noianele-i de stele… Câmpia parca zboară! Eu singur stând Sub bolta stabilă, solitară… Dar deodată-mi pare Că armăsaru-mi rece Zburând din loc cu
Vreo zgâtie de fată – Mihai Eminescu
Vreo zgâtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleţii-ntoarce capul Când încolo, când încoace. Sau o alta visătoare Care lină şi măreaţă Are-n ochii-i întuneric Şi mândrie are-n faţă; Sau mai mici şi mai plinuţe, Sau mai zvelte
Vis – Mihai Eminescu
Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi: A nopții minte le scornește, Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel