Înger? Înger… Nu, nu e bine! Va să zică, de la început! Înger? Nu, nu e bine înger! Va să zică, adică nu culoare nu auz, nu miros, nu. Nu, nu sânt bune! Înger? Nu, nu e bine înger! Să
Cavaler al florii de cireş – Nichita Stănescu
Chip de cireaşă muşcată de un elf zburând tot timpul într-un alt miraj visat. …Sandă pe care mi-o-ncalţa un zeu în salt pe inorogul cel înalt şi insătat. Şi voi veni să mă prostern mai mult rănit şi mult invins,
Ce bine că eşti – Nichita Stănescu
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi,
Ce rază – Nichita Stănescu
Eu dezamăgesc crima, trădez trădarea de a fi. Tu dezamăgeşti crima, trădezi natura. Faţă de fapte noi suntem pedepsiţi, faţă de lucruri noi suntem chiar lucrurile. Suntem un timp. Ce rază, doamne, ce rază!
Ce fel de tren – Nichita Stănescu
Ce fel de tren Ce fel de tren marfar eşti tu dacă ţi-e trupul meu şină de carne; Cel fel de măr eşti tu dacă ţi-e ramură viaţa mea? Eu locuiesc într-un tril de privighetoare. Dorm cu ceafa pe nota
Ceas Cu Lună – Nichita Stănescu
Daca te strâng, ramâne luna mereu pe sub tavanul stins. Secunda, ora, ziua, saptamâna îmi flutura de bratu-ntins. Tu taci si lasi sa fie fierul limbii de ceas, nedeslusit. Turla, -ti lipseste temnicerul. Trupule, capul despartit. Lasa sa curga prin
Cele Nouă Raiuri – Nichita Stănescu
Fiecarui pas al tau I se cade o caleasca. N-a cazut de mult o pleaca asa grea pe capul meu! Coltul strazii daca-l dai, ai si nimerit in rai. Ingerasi cu buci grasune, stau la poarta, sa te sune, caci,
Cheile – Nichita Stănescu
Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier, mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet. Trupul meu tot deveni o cheie de fier, Doamne, pentru o uşă uriaşă la al cărei lacăt nu am cum să ajung, decât
Cireşar – Nichita Stănescu
Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel de martori ai adolescenţei ruginind. Nimeni nu ne spune: bea, flămândule! Nimeni nu ne spune: însetatule! Curge primăvara pe sub fluturi, visător podeaua curge pe
Clar de inimă – Nichita Stănescu
Orele plutesc pe lângă umărul tău, Sfere-albastre, şi-ntre ele e Saturn. Şi cum se duc, se micşorează Mai înserat şi mai nocturn. Nu-mi pare rău, nu-ţi pare rău de ele, Dreaptă cum stai. Trecerea lor copilăroasă-aproape Şi suavă luceşte-n ochiul