Fiarele înainte de zori îşi scutură de pe sine tandrele putori, damfurile, izurile, pătratele, prismele. Răsare obişnuinţa, legea, idolul nenăscutul, vag-plodul. Este neliniştea care vesteşte fiecăruia în singurătate că este. Adică sudul, adică nordul. * din volumul În dulcele stil
A fost odat-un cântăreț – Mihai Eminescu
A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci