Fiarele înainte de zori
îşi scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.

Răsare obişnuinţa, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniştea care vesteşte
fiecăruia în singurătate că este.

Adică sudul,
adică nordul.

* din volumul În dulcele stil clasic, 1970

Zvon – Nichita Stănescu